leít (leítă),
adj. –
1. Poleit, lustruit, strălucitor. –
2. Care
vine ca
inelul pe
deget, care
corespunde perfect. –
3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se
conjugă, provenit din sl.
lijati, lĕją, lĕješi „a
topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul
ar fi de „
făcut după model”, cf. fr.
moulé, cf.
Iordan,
BF, IX, 149.