léurdă
s.f. – Varietate de usturoi
sălbatic (
Allium ursinum). Origine necunoscută. S-a încercat explicarea
acestui cuvînt prin intermediul
alb.
hudërë „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118);
dar această
ipoteză pare insuficientă. După Diculescu,
Elementele, 434, dintr-un gr. *λεβυρήδης cu suf. -
ida; după Scriban, în legătură cu lat.
luridus. Der.
par să
arate că sensul
primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „
pădure mlăștinoasă”,
cum sînt
cele în care
crește în
mod spontan această
plantă; din această
cauză e posibil să ne gîndim la o origine expresivă:
leurdă ar putea fi o var. a lui
leopă, leoarbă, leoarcă, cu sensul de „
loc unde
bolborosește”. – Der.
leurdeasă, s.f. (
pădure);
leurdar, s.m. (tîlhar). – Din
rom. provine rut.
levurda.