liliác (-íeci),
s.m. –
Plantă cu
flori mov (Syringa
vulgaris). – Mr.
lilic, megl.
liliac. Tc. (arab.)
leylak, din per.
lilach „culoare violet” (Eguilaz 439; Roesler 597; Șeineanu, II, 246; Conev 49), cf. ngr. λειλάϰι, bg.
liljak,
pol.
lilak, mag., sp.
lila, it.
lillà, fr.
lilas. Fonetismul
arată că
forma cuvîntului
rom. s-a
confundat cu
liliac (
animalul). – Der.
liliachiu, adj. (violet),
lulachi, adj. (
rar, violet), din ngr. λουλάι.