lîncéd (lấncedă),
adj. –
1. Galeș, debil. –
2. Bolnav. –
3. Melancolic,
abătut. – Megl.
lîngit, lîngid. Lat.
languĭdus (Pușcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890;
DAR),
păstrat numai în
rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul
g ›
c este modern (totuși se
aude var.,
rară,
lînged). A
fost explică prin analogie cu
muced;
dar pare mai
curînd efectul unei disimulări
g...d. Der.
lîncezi, vb. (a
zăcea; a fi
bolnav, a avea o suferință, a vegeta, a se istovi);
lîncezeală (var.
lîncezime, înv.,
lîngejune), s.f. (
boală, suferință). Cf.
lîngoare.