formă verbală în loc. adv. v. SPERIAT1 (1). Faptul de a (se) speria; sperietură (1). ♢ Loc. adv. A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria a înspăimânta (pe cineva). [DEX '98]
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK