mănúșă (mănúși),
s.f. –
1. Îmbrăcăminte pentru mîini. –
2. Toartă, mîner. –
3. Coadă de unealtă. –
4. Clanță,
ivăr. –
5. Snop, mănunchi de cînepă. –
6. Fiare (pentru deținuți). – Var.
mînușe. De la
mînă, cu suf. dim. -
uș; sing. s-a reconstituit după pl.
mănuși. – Der.
mănușar, s.m. (fabricant, negustor de
mănuși);
mănușat (var.
înmănușat), adj. (cu
mănuși);
mănușerie, s.f. (
fabrică, magazin de
mănuși);
înmănușa, vb. (a pune, a
purta mănuși).