marámă (maráme),
s.f. –
Văl. – Var.
mahramă, năframă. Tc. (arab.)
mahrama (Miklosich,
Türk. Elem., II, 121; Șeineanu, II, 248; Berneker, II, 5; Lokotsch 1361), cf. ngr. μαχραμᾶς,
alb.
maram, bg., sb.
marama, pol.
machram. Pentru var., cf. sb.
maframa.