máre (mắri),
s.f. – Întindere
mare de
apă sărată. – Mr.
amare, megl.
mari, istr.
mǫre. Lat.
mare (Pușcariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), cf. it.
mare, fr.
mer, prov., cat., sp.,
port.
mar. Pentru expresia
a făgădui marea cu sarea, cf. Pușcariu,
Études linguistique roum., Cluj 1937 și, împotrivă Spitzer,
BL, V, 190 și
VI, 238.