maț (máțe),
s.n. –
1. (Pl., înv.) Viscere. –
2. Intestin. –
3. Tub flexibil. – Mr.
mațu, megl.
maț(ă), istr.
mǫțę. Lat.
matia (Candrea,
Revista Ist. Archeol.,
VII, 83; Pușcariu 1048; Candrea-Dens., 1070; REW 5412), cf. napol.
matsse, sard.
matssa; sing. refăcut după
mațe, pl. normal din
matia ›
*mață, cf. megl. (Byck-
Graur 36). – Der.
mățar, s.m. (vînzător de
mațe);
măți, vb. refl. (Trans., a se sforța).