mătăúz (mătăúze),
s.n. –
1. Sfeștoc. –
2. Perie. – Var. (Trans.)
mătăhuz. Sl.
motvązŭ „legătură” (Miklosich,
Slaw. Elem., 30; Miklosich,
Lexicon, 381; Cihac, II, 189; Byhan 322), cf.
rus.
motovjaz „
fir”,
pol.
motowąz „
șirul de la depănătoare”; sau mai probabil din
rus.
metúza „
pai de
secară”.