mátcă (mắtci),
s.f. –
1. Matrice, uter. –
2. Albia unui rîu. –
3. Regina
albinelor. –
4. Stupul-
mamă. –
5. Cotorul,
partea care se
păstrează la un chitanțier. –
6. Năvod,
fundul plasei de pescuit. – Megl.
matcă „regina
albinelor”. Sl. (bg.,
ceh.,
rus.)
matka, din sl.
mati „
mamă” (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Berneker, II, 26; Conev 40). Cf.
matiță. – Der.
mătcuță, s.f. (
Banat,
prietenă intimă,
soră spirituală), din slov.
matka, prin intemediul mag.
matka „iubită”;
mătcălău, s.n. (
Banat, sărbătoare folclorică în
marțea de după
Paști), din mag.
mátkáló „căsătorie” (Drăganu,
RF, II, 75);
mătcuța, vb. refl. (
Banat, a se înfrăți).