mátiță (mátițe),
s.f. –
1. Sîn, focar,
sursă,
parte interioară. –
2. Garnitură. –
3. (Mold., Trans.)
Fundul plasei de pescuit. –
4. (
Banat)
Răboj, bețigaș marcat care servește la măsurat. –
5. Registru, înregistrare. – Megl.
matiță „regină a
albinelor”. Sl. (bg., sb., cr.)
matica „
mamă” (Cihac, II, 182); Tiktin; Conev 74). Cf.
matcă.