ÎNOTÁ,
înót, vb. I. Intranz.
1. A pluti pe apă, înaintând cu ajutorul anumitor mișcări ritmice făcute cu mâinile și cu picioarele. ♦ Tranz. (Rar) A trece
înot o apă. ♦ Fig. A pluti, a se mișca într-un mediu. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă).
2. Fig. A fi cufundat în ceva; a fi cuprins, copleșit de ceva. ♦ A avea din
abundență ceva. ♢ Expr.
A înota în miere = a-i merge foarte
bine. – Lat.
innotare (=
natare).