menzíl (menzíluri),
s.n. – Poștă (organizație, local și distanță). – Var.
mezil, mizil. Tc.
menzil, din arab.
manzil (Miklosich,
Etym. Wb., 94; Șeineanu, III, 79; Loebel 64; Lokotsch 1401; Berneker, II, 37), cf. ngr. μεντζίλι, bg., sb.
menzil. – Der.
menzilesc, adj. (de poște);
menzilgiu, s.m. (poștaș), din tc.
menzilci;
menzilhanea, s.f. (localul poștelor), din tc.
menzilhane, toate înv. (
sec. XVII).