miáță
s.f. – Febră, fierbințeală. – Mr.
ńiață. Probabil de la un lat. *
ignitia, der. din
ignis „
foc”. Apropierea de sp.
miedo (Giuglea,
LL, I, 171) nu-i de
luat în
seamă. Cuvînt înv. (
sec. XVI), supraviețuiește în
Banat și Maram.; cf. REW 4257a, care menționează doar mr. – Din
rom. provine sb.
mìcina „abces”.