míe (míi),
s.f. – Numeral cardinal după 999; miar. – Mr.
ńil’e, megl.
mil’ă, istr.
mil’e. Lat.
mῑlia, pl. lui
mῑlle (Pușcariu 1069; Candrea-Dens., 1100; REW 5573), cf.
alb.
miië (Philippide, II, 648), it.
mille, fr., sp.,
port.
mil. – Der.
miar, s.n. (Arg.), format după
decar, sutar;
miaș, s.m. (
căpitan peste o mie de soldați);
înmii, vb. (a înmulți cu o mie);
miime, s.f. (a
mia parte).