miércuri
s.f. – A treia
zi a săptămînii. – Mr.
ńercuri, megl.
(m)ńercuri. Lat.
Mercŭrii (dies) (Diez, I, 274; Pușcariu 1071; Candrea-Dens., 1102; REW 5519), cf. it.
mercoledì, prov.
dimercre, fr.
mercredi, sp.
miercoles. – Der.
miercan(-nă), s.m. și f. (
nume de
bou sau de
vacă născută într-o
miercuri).