mișcá (míșc, mișcát),
vb. –
1. A
muta, a agita. –
2. A impresiona, a înduioșa. –
3. A se pune în
mișcare. – Megl.
micicari. Origine îndoielnică. Pare să provină din lat.
mĭscῑre „a agita” (› sp.
mecer, cf. Corominas, III, 315), prin intermdiul unui der. de
tipul *
mĭscĭcāre, al
cărui rezultat normal
ar fi *
mișčcare, cf. megl. Der.
directă din lat.
miscēre (Philippide,
Principii, 48), din *
micĭcāre în
loc de
micāre (Candrea,
Rom., XXXI, 313), sau din sl.
mykati sę „a
parcurge, a
străbate” (Cihac, 177) nu pare posibilă. – Der.
mișcăcios, adj. (mobil);
mișcare, s.f. (agitare; emoție);
mișcător, adj. (mobil). Cf.
nișcorici.