Misír
s.m. – Egipt. – Mr.
Misirire, megl.
Măsǫr. Tc.
Misir, din ebr.
mișrῑ (Miklosich,
Türk. Elem., II, 126; Șeineanu, II, 261; Meyer,
Neugr. St., II, 40; Lokotsch 1473; Berneker, II, 61). – Der.
misir, s.m. (
cal arăbesc; înv., monedă
turcă, în 1821 valora 7
taleri);
misirliu, s.m. (guguștiuc). Cf. sp.
mezarí (Corominas, III, 310).