mistréț (mistreáță),
adj. – Ambiguu, promiscuu. Lat.
mĭxtῑcius (Candrea,
Conv. Lit., XXXIX, 1132; Candrea,
Éléments, 16; Candrea-Dens., 1087; Tiktin), cf. sp.
mestizo. Se
zicea și se mai
zice încă despre tot ce aparține în același
timp la
două rase sau
naturi diferite (
timp mistreț,
timp nedeterminat,
între bun și
rău); sau despre
plante ori despre
animale sălbatice care aparțin unei
specii cultivate sau
domestice (
măr mistreț, măr pădureț:
porc mistreț, „
porc sălbatic” sau „de
pădure”). Pentru infixul
r, cf. abruz.
ammistricari față de
rom.
amesteca.
Ipoteza unui lat. *
mixturicius (Pușcariu,
Dacor., VII, 478) nu e necesară. Der. din
alb.
mistrec „
pitic” (Șeineanu,
Création metaphorique , II, 1905, 92) nu e admisibilă; din
contră,
alb. trebuie să provină din
rom. (Capidan,
Dacor., VII, 154). – Der.
mistricioniu, adj. (
Banat, hibrid);
mistrițat, adj. (Olt., hibrid;
amestecat).