moflúz (moflúză),
adj. –
1. Falit. –
2. Cu
banii pierduți. – Mr.
mufluz. Tc.
müflüz (Roesler 599; Șeineanu, II, 262; Lokotsch 1491), cf. ngr. μουφλούζης,
alb.
müflis „
sărac”, bg.
mĭuhluz, sb.
mufluz. – Der.
mofluzi, vb. (a da
faliment);
mofluzlîc (var.
mofluzluc), s.n. (
faliment), din tc.
mufluzlik.