mor
interj. – Imită
vocea ursului. Creație expresivă, cf.
mîr, hor, sforăi. – Der.
morăi, vb. (despre
urși și alte
animale, a
scoate sunete caracteristice);
morăit, s.n. (mîrîit);
mormăi, vb. (a
face ca
ursul; a
mîrîi, a bombăni, a
bodogăni), pe
bază de repetiție (der. din sb.
mèrmljati, Cihac, II, 203, sau din bg.
mormorjă, Conev 96, este suspectă);
mornăi, vb. (a bombăni), prin disimilare (Pușcariu,
Dacor., I, 95);
mormăială, s.f. (mormăit; bombănit);
mormăit, s.n. (acțiunea de a mormăi);
mormăitor, adj. (care mormăie).