mozolí (mozolésc, mozolít),
vb. –
1. A
molfăi, a
morfoli. –
2. A mînji. Creație expresivă, după
cum o demonstrează suf. său -
li și semnificația sa. Der. din mag.
majzolni (Cihac, II, 205), din
ceh.
mozoliti „a
obosi” (Șeineanu,
Dict.), din rut.
mozoljuvati (Candrea) sau din
rus.
mazólitĭ „a
produce bătături” (Scriban) nu
convinge. Probabil că la aceeași
rădăcină expresivă se
referă mozoc (var.
mosoc, mozac), s.m. (cîine; mucos,
copil;
persoană bosumflată), format ca
motoc din
mot- sau
moțoc din
moț (după Hasdeu,
Col. lui Traian, 1874, p. 174,
ar fi cuvînt dac; după Cihac, II, 204, din
rus.
mosĭka „cîine”; pentru Densusianu,
GS, IV, 388, e
legat de
alb.
madh „
mare”). Cf.
mozomaină, s.f. (
Banat,
pocitanie) și probabil
mosoi, vb. (Trans., a
molfăi, a rasoli).