mrániță (-țe),
s.f. – Băligar, pămînt îngrășat. Origine îndoielnică. Pare der. din sl. (bg.)
chrana „aliment” cf.
hrană și bg.
hranen „îngrășat”. Der. dintr-un sl. *
mranica (Scriban) nu este convingătoare. În Munt. – Der.
mrănița, vb. (a îngrășa, a pune bălegar);
mrănițos, adj. (îngrășat).