mustrá (mústru, át),
vb. – A
certa, a
dojeni, a admonesta. Lat.
monstrāre (Pușcariu 1143; Candrea-Dens., 1188; REW 5665), cf. it.
mostrare, cat., sp.,
port.
mostrar. Pentru semantism, cf. Șeineanu,
Semasiol., 183. – Der.
mustrător, adj. (reprobativ).