năbușí (năbușésc, năbușít),
vb. –
1. A sufoca. –
2. A
reteza, a suprima. – Var.
înăbuși cu der. Sb.
nabušiti „a fi
umflat” (Mikloscih,
Slaw. Elem., 16; Tiktin; Candrea). – Der.
năbușeală, s.f. (sufocare; zăpușeală);
năbușitor, adj. (care sufocă; dogoritor).