nămól (nămóluri),
s.n. –
Noroi, mîl,
clisă. – Var.
nomol și der. Sl., cf.
pol.
namul, rut.
namul (Cihac, II, 183; Tiktin), cr.
namuliti „a înnămoli”, bg.
namol (Conev 41) nu pare
sigur. Cf.
mîl. – Der.
(î)nămoli, vb. (a se împotmoli, a se înnoroi);
nămolniță, s.f. (mocirlă,
baltă de
noroi);
nămolos, adj. (mîlos).