náre (nắri),
s.f. –
1. Deschizătură a
nasului. –
2. (Trans. de V.)
Nas. – Var.
nară. Mr.
nare, nari. Lat.
nāris (Pușcariu 1153; Candrea-Dens., 1203; REW 5826); cf. v. it., sard.
nare, rar nara, prov.
nar, cat.
nars. Semantismul din Trans.
coincide cu sp. – Der.
nărtos, adj. (năsos, cu
nasul mare), prin confuzia suf. (
-tos pentru -
os, ca în
spătos, sănătos, fruntos etc., după Candrea-Dens., 1204; de la un lat. *
nāritōsus, după
Pascu,
Suf., 76 și
Pascu,
Beiträge, 10, cu suf. -
tos);
nărticios, adj. (năsos);
nărtiță, s.f. (fosă nazală).