năsădí (năsădésc, năsădít),
vb. –
1. A
face clăi de
snopi, a strînge recolta în
grămezi. –
2. A
aduna, a strînge, a îngrămădi. –
3. (Refl., Trans.) A se închega. Sl.
nasaditi „a
planta” (Miklosich,
Slaw. Elem., 412; Cihac, II, 323; Conev 72), cf. bg.
nasaždam. – Der.
năsad, s.n. (
materie în descompunere);
năsadă, s.f. (
claie, recoltă pregătită pentru treieriș), cf. sl.
nasadŭ.