nutréț (nutréțuri),
s.n. – Furaj (
verde). Lat.
nūtrῑcium „nutritiv, alimentar” (Șeineanu,
Semasiol., 183; Pușcariu 1210; Candrea-Dens., 1264; REW 6004),
păstrat numai în
rom. (Rosetti, I, 169); din lat.
nūtrῑre, din care s-a format în
sec. XIX,
nutri, vb. (a hrăni), vb. pe care Pușcariu 1209
îl semnala în
mod greșit ca tradițional. – Der.
nutritiv, adj. din fr.
nutritif;
nutriment, s.n. (aliment), din lat.
nutrimentum,
sec. XIX;
nutritor, adj. (hrănitor), după fr.
nourrissant;
nutriți(un)e, s.f, din fr.
nutrition.