oblojí (oblojésc, oblojít),
vb. –
1. A bandaja, a pansa, a pune comprese. –
2. (Refl.) A se înfofoli, a se
îmbrăca gros. – Var.
îmbloji. Sl.
obložiti „a
impune” (Miklosich,
Slaw. Elem., 32; Conev 92), cf. bg.
obložvam; din sl.
lešti, lęgą „a se
culca”, cf.
obleajă, zălog. – Der.
oblojeală, s.f. (bandaj, compresă, cataplasmă).