óblu (oáblă),
adj. –
1. (Înv.)
Rotund. –
2. Plan lis. –
3. (Adv.)
Direct,
drept. Sl.
oblu „
rotund” (Miklosich,
Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr.
obli „
rotund”,
pol.
obły „
rotund”,
rus.
oblyi „
îndesat”. – Der.
obleț (var.
oblete), s.m. (
pește, Alburnus lucidus);
obli, vb. (a
netezi, a
egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens
oblu, s.n. (
rindea), cuvînt trans., din germ.
Hobel.