ocnă (ócne),
s.f. –
1. Salină,
mină de
sare. –
2. Muncă silnică pe viață, care se
făcea odinioară în saline cu ocnașii (
sec. XVII-XIX). Sl.
okno „
fereastră” (Miklosich,
Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb.
okno „
puț de
mină”,
pol.
okna, ngr. οϰνα „salină” (‹
rom.). – Der.
Ocnaș, s.m. (
condamnat; muncitor în salină);
ocniță, s.f. (
nișă,
firidă), din sl.
okunice „
fereastră”. Der. din ngr.
pornind de la sl. (Meyer,
Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă.