olác (oláce),
s.n. – Poștă,
oficiu poștal. Tc.
ulak (Roesler 600; Șeineanu, II, 277), cf. ngr. ỏλάϰης, bg., sb.
olak. – Der.
olăcar, s.m. (
sol,
trimis);
olăcărie, s.f. (înv., expediere, poștă);
olăcește, adv. (rapid);
olăcări, vb. (Mold., a îndeplini slujba de olăcar);
olăcaș, s.m. (însoțitor al
mirelui la
nunțile tradiționale).