panțír (panțíri),
s.m. – Dragon;
platoșă. – Var.
panțîr, panțur. Germ.
Panzer „
cuirasă”, prin intermediul sl.
pansyrŭ (Miklosich,
Lexicon, 554; Cihac, II, 242), cf.
pol.
pancerz, rus.
pancyr, sb.
pancijer. Mold.,
sec. XVII, înv. – Der.
panțiresc, adj. (de dragoni);
panțarolă, s.f. (un anumit
joc de
cărți), din
pol.
pancerola < it.
panzeruola (Candrea).