papáră (papáre),
s.f. –
1. Friganea,
felie de pîine prăjită cu brînză și cu
unt. –
2. Ciomăgeală,
bătaie. Bg., sb.
popara (Miklosich,
Lexicon, 625; Tiktin; Conev 86), din sl.
popariti „a (se)
opări”, cf. ngr. παππάρα, tc.
papara. Der. din it. (Meyer,
Neugr. St., IV, 68) sau din ngr. πάπα „mîncare” (Roesler 601) pare mai
puțin probabilă. – Der.
păpărău, s.n. (
Banat,
terci, păsat).