papúc (papúci),
s.m. –
Pantof ușor (de
casă),
cipic. – Mr., megl.
păpuță. Tc.
papuç, din per.
papuš (Eguilaz 328; Roesler 601; Șeineanu, II, 282; Lokotsch 1625), cf. ngr. παπούτσι, fr.
babouche, it.
babuccia, sp.
babucha. Rezultatul normal
ar fi *
papuci; sing. actual a
fost reconstituit după pl. (Byck-
Graur,
BL, I, 23). – Der.
papucar, s.m. (cizmar, producător și vînzător de
papuci);
papucărie, s.f. (
meseria papucarului; atelier și magazin de
papuci);
papugiu, s.m. (cizmar, potlogar,
pișicher), din tc.
papuci, nume de servitor care se îngrijea de
pantofii lăsați la intrarea într-o
casă, de unde evoluția semantică, cf. ngr. παπουτσής;
papugerie, s.f. (potlogărie, înșelătorie).