păpúșă (păpúși),
s.f. –
1. Jucărie reprezentînd de
obicei o fetiță. –
2. Marionetă. –
3. Nimfă, larvă. –
4. Cosiță împletită. –
5. Mănunchi, legătură. –
6. Funie,
șir (de
ceapă, de usturoi). –
7. Știulete tînăr de
porumb. –
8. Ciocan de dogar. Formație expresivă, cf.
papă, pup, cu suf. dim.
-uș. Sensul inițial este cel de „
persoană sau
obiect fără formă definită”, ca în
papă (›
papaciufă, papalete, paparudă). Căutarea
altor etimologii nu a
dat rezultate: din lat.
pupa (Diez,
Gramm., I, 438); din lat.
pappus (N. Sulică,
Gazeta Trans., 1900, no. 198; Pușcariu 1256); din
pupă ‹ lat.
pupa (
Pascu, I, 148); din
rus.
papuša (Candrea). Pentru sensul 4, cf. fr.
poupée. Cf. REW 6213. Der.
păpușar, s.m. (artist de
păpuși;
șarlatan);
păpușerie, s.f. (
spectacol de
păpuși; ipocrizie, prefăcătorie);
păpuși, vb. (a se
dichisi; a
face mănunchiuri, mai
ales de
tutun);
împăpușa, vb. (a
lega; a se împopoțona, a
face pănuși
porumbul);
păpușoi (var.
popușoi), s.m. (Mold.,
porumb; porumbiște;
scul,
ghem), cu suf. augmentativ
-oi;
păpușoiște, s.f. (porumbiște);
păpușică, s.f. (diminutiv al lui păpușă; mănunchi de
fire). – Din
rom. provin bg., rut.
papuša,
pol.
papusza „mănunchi de
foi de
tutun” (Cihac, II, 243; Candrea,
Elemente, 406; Capidan ,
Raporturile, 224),
rus. dial.
papušoi (Weigand,
Jb., XVII, 365),
rus.
pampuša „
pachet de hîrtie pentru
țigări” (Vasmer, II, 307).