păr (péri),
s.m. –
1. Fir cornos de pe
corpul omului și al
animalelor. –
2. Păr (1) de pe
cap. –
3. Puf de pe
plante sau
fructe. –
4. Puf de pe țesături. –
5. (Trans.)
Lînă. –
6. (Mold.) Panarițiu,
sugel. – Mr., megl., istr.
per. Lat.
pĭlus (Pușcariu 1262; Candrea-Dens., 1327; REW 6508), cf. vegl.
pail, it., sp.
pelo, prov., cat.
pel, fr.
poil. Cuvînt de
uz general (ALR, I, 8). – Der.
păros, adj. (cu
puf, pufos);
păroșie, s.f. (calitatea de păros);
părui, vb. (a se
lua de
păr; a
argăsi);
păruială, s.f. (depilare, ciomăgeală);
păruit, s.n. (acțiunea de a
părui);
împăroșa (var.
împăroși), vb. (a se acoperi de
păr);
răspăr, s.m. (varietate de
biban, Acerina Schraetser), numit
așa din
cauza aripioarei sale dorsale;
în răspăr, adv. (
contra direcției
părului), cu pref.
răs-.