părăsí (părăsésc, părăsít),
vb. – A abandona, a
lăsa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Pușcariu,
Lr., 261), cf. sb.
parasiti „a
lăsa” (după Candrea,
Elemente, 408, sb.
ar proveni din
rom.). Uneori au
fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde și mr.
părnăsire (
Pascu; Scriban); sau πάρεμι ,aorist πάρησα (Philippide,
Principii, 17). – Der.
părăsitură, s.f. (
ou avortat);
nepărăsit, adv. (
fără odihnă,
continuu), înv.