pecétie (pecétii),
s.f. –
1. Ștampilă,
sigiliu, timbru. –
2. (Înv.) Hîrtie ștampilată. – Var.
pecete, (Mold.)
peceată. Sl.
pečatĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250), cf. sb.
pečat, mag.
pecset. Sec. XVI. – Der.
pecelnic, s.m. (înv., păstrător al peceților statului,
cancelar);
pecetar, s.m. (înv., păstrător al peceților);
pecetlui, vb. (a ștampila), din sl.
pečatĭlĕti;
pecetluitură, s.f. (hîrtie cu pecete);
pecetluit, s.n. (hîrtie cu pecete),
sec. XVII, înv.;
pecetnic, s.n. (înv., ștampilă).