peréche (peréchi),
s.f. –
1. Grup de
două obiecte sau
persoane. –
2. Tovarăș;
soț. –
3. Obiect alcătuit din
două părți identice și simetrice. –
4. (Adj.)
Par, multiplu de
doi. – Var.
păreche. Mr.
păreacl’e, megl.
părecl’ă. Lat.
păricŭla (Diez, I, 306; Pușcariu 1266; Candrea-Dens., 1332; REW 6240); cf. it.
parecchio, prov.
parelh, fr.
pareil, sp.
parejo, port.
parelho. – Der.
nepereche, adj. (impar);
împerechia, vb. (a
forma un cuplu; înv., a
opune, a înfrunta; a
uni, a
combina);
împerechetură, s.f. (înv.,
discordie,
vrajbă);
desperechia, vb. (a decupla, a
lăsa fără pereche).