píhotă (píhote),
s.f. –
Infanterie. – Var.
piotă. Rus.,
ceh.
pechota,
pol.
piechota (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 254; Conev 122). Probabil cuvînt identic cu
pifă, s.f. (
infanterie), der.
pifan, s.m. (infanterist), cu schimbarea lui
h ›
f, ca
vîrf, praf etc. (după
Iordan,
BF, IV, 188, din
pif, interj. care imită
zgomotul de împușcătură). – Der.
pi(h)otaș, s.m. (infanterist).