pîrgă (pấrgi),
s.f. –
1. Trufanda,
produs timpuriu. –
2. Bir,
dare în
fructe. Sl.
prŭga „grîu timpuriu” (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 285; Conev 72), din
pružiti „a
coace, a
prăji”; cf.
prăji. – Der.
pîrgav, adj. (Trans.,
abia copt);
pîrg, s.n. (
timpul coacerii
fructelor);
pîrgui, vb. refl. (a
începe să se
coacă);
pîrguială, s.f. (începutul coacerii).