adj. – 1. Foarte mic, minuscul. – 2. (S.m.) Om foarte mic. – 3. Plevușcă, peștișori. – Var. chitic (mai ales cu ultimul sens). Origine îndoielnică, probabil din piti „a ascunde”, etimologic „a face mic, a face invizibil”. În general, se consideră că ar fi vorba de gr. πίθηϰος „maimuță”, cf. sl. pitikŭ (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 687), dar această apropiere pare întîmplătoare. – Der. pitică, s.f. (femeie foarte mică; varietate de iris pitic); piticesc, adj. (pitic); pitici, vb. (a micșora, a închirci); cicic, s.m. (plevușcă), formă asimilată din chitic (Drăganu, Dacor., VI, 131); piticenie, s.f. (stîrpitură); piticos, adj. (pitic); piticoace, s.f. (pitică).