pívniță (pívnițe),
s.f. –
1. Subsol. –
2. Beci. – Var. Munt.
pimniță. Sl.
pivĭnica, din
pivo „băutură” (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 260; Conev 83), cf. sb., cr., slov.,
rus.
pivnica,
pol.
pivnice, mag.
pincze. – Der.
pivnicer, s.m. (
chelar);
pivnicerit, s.n. (înv., impozit
asupra vinurilor stocate în
scopuri comerciale).