plásă (pláse),
s.f. –
1. Împletitură pentru vînat. –
2. Împletitură de pescuit. –
3. (Înv.)
Limbă de
cuțit. –
4. Rețea,
gratii. –
5. Diviziune administrativă, subprefectură. –
6. (
Rar)
Tip,
clasă. – Mr.
plase „
clasă”. Sl.
plasa „
bandă, fîșie” (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der.
plăsele, s.f. pl. (mîner) se
zice mai
ales despre mînere de
sabie, formate din
două părți de metal sau de
lemn între care este așezată
lama (sing.
plăsea, var.
prăsea, este
rar);
plăsela, vb. (a pune
plăsele). Odobescu folosește pe
plăsele cu sensul de „
șild, siguranță la
gura cheii”,
dar e exemplu unic.