poámă (poáme),
s.f. –
1. Fruct,
rod. –
2. Fruct comestibil. –
3. (Trans.) Conservă de
fruct uscat. –
4. (Mold.)
Strugure;
viță-de-
vie. –
5. Castă,
rasă,
specie. – Mr.
poame. Lat.
pōma, pl. de la
pōmum, interpretat ca sing. f. (Pușcariu 1345; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. it.
poma, fr.
pomme, alb.
pemë. – Der.
pomiță, s.f. (fructă, bobiță de
fruct);
pomușoară, s.f. (bobiță;
coacăză,
Ribes rubrum);
pomar, s.m. (vînzător de
struguri);
pomar, s.n. (uscător de
fructe);
pomărie, s.f. (cantitate de
fructe);
pomoroage, s.f. pl. (
Banat, cantitate de
fructe).