pofídă (pofíde),
s.f. –
Ciudă. – Var. Mold.
pohidă, prohită. Origine nesigură. După Cihac, II, 238, din
pol.
pochyba „greșeală”, cf. sb.
himba „vicleșug”. Relația cu
hîtru (Scriban) nu este convingătoare. – Der.
împrohita, vb. (a disprețui), Mold., înv.