pogáce (-e),
s.f. –
Turtă. – Var.
pogaci, pohace, bogace, pohaci. Mr., megl.
pugace. It.
foccacia, prin intermediul sb., bg.
pogača (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Miklosich,
Fremdw., 118; Cihac, II, 272; Densusianu,
Rom., XXXIII, 283; Conev 86; Battisti, III, 1672), sau al mag.
pogácsa (Gáldi,
Dict., 152), cf. ngr. πογάτζα.